Nimic nu mai e ok in lumea asta. Totul incepe sa se darame...oameni, cladiri, tari, orase...totul. Incurand vom ramane pe niste trepte goale dintr-un oras gol plin de oameni cu suflete goale...si ne vom gandi: ce bine a fost odata.... Ne vom gandi la ce a insemnat viata... pentru ce am trait-o...sau de ce nu am pretuit-o. Vom regreta clipele petrecute cu prietenii...sau timpul petrecut cu noi insine. Cand petreceam ore in sir plimbandu-ne prin parcul pustiu... cu stropii mari de ploaie lovindu-ne fata. Viata trebuie pretuita...pentru ca atunci cand nu o mai pretuiesti isi pierde din sens si ramane doar un cuvant pe o pagina dintr-o carte prafuita...
